Cand fost-am manat de dorinta de cunoastere si de a lasa plaiurile natale cat mai departe-n urma, ajunsu-am pana in California. Realizatu-am atunci un lucru mare, profesionaliceste vorbind: ca am orgoliu, ca am o limita fizica si ca unii angajatori nu fac diferenta dintre o masinarie si un om.

Promisu-mi-am atunci ca daca oi mai fi in situatiunea in care cineva sa uite ca eu mi-s fiinta umana si ca nu functionez pe baza de cheita-nfipta-n cur si substante anticorozive, mi-oiu’ bagau’ chestiunea frontala in respectivu’ job si mi-oiu’ luau’ talpasita.

Speratu-am sa fie doar vorba de mine si pumnu’ ce mi-l bateam de pciept. Dar a venit o zi in care trebuitu-o sa trec la fapte. Si trecutu-am. Mi-s liber.