Mai are rost sa bat apa in piua despre cat de IMBECIL e sistemu’ fiindca dureaza un an ca sa ai un act ofitzial care sa ateste ca ai terminat o facultate? Mnu. Mi-am obtinut diploma de comunicatorist cu 180 de credite la aproximativ 14 luni dupa ce am iesit transpirat de la sustinerea lucrarii de licenta. M-am vazut cu ea in mana si m-am simtit undeva in strafundul fiintei mele mandru… nu ca-s roman, nici absolvent de facultate, ci ca am o bucatica de foaie cartonata care marcheaza 15 ani lungi si lati de scolarizare.

Mai are rost sa ma plang de cat de LABIL e sistemu’? Fiindca am fost cobai inca din primul an, cand circulau zvonuri ca trebuie sa astept pana la 8 ani ca sa am o colega acra de banca in clasa Ia fiindca ai mei au decis sa nu ma dea la gradinita? Si pana la urma am inceput lupta cu sistemu’ la 7 ani. Da’ ce sa mai zic de manualele alternative si precedentul pentru “Daca nu te duci la biserica, cazi de pe scara peste o batranica si ai 7 ani de ghinion” care au fost lansate deodata cu trecerea mea in clasa a Va? Sau de examenul de capacitate modificat de 3 ori si de apartenenta subsemnatului la generatia dezvirginatoare a admiterii computerizate in liceu? Ori de incadrarea in generatia care a marcat inceputul sfarsitului bacalaureatului, prin prima reforma conform careia materia de baza a specializarii putea fi inlocuita cu alte doua materii?

Mai are rost sa INJUR ultima scoala absolvita? Adica pe asta, cea mai inalta, pentru ca m-a scos cu aceeasi diploma bucata de hartie cartonata ca si pe alti 212 colegi, dintre care cel putin jumatate se ocupa cu stalcirea gramaticii limbii romane? Adicatelea eu ma mandresc cu acceasi haritie cu care o fac cel putin 100 de “comunicatoristi cu diploma” ce nu sunt competenti sa scrie corect in limba lor materna?

Mnu. N-are rost. Si nici sa-mi recit aici toate frustrarile vizavi de cum atarna balanta dintre educatie si experienta pe un CV mioritic. Si nici despre cum o s-o abandonez eu pe Mioritza, intr-o zi cu un soare si fara diploma.