M-a lovit falimentul in frageda-mi junime…poetic zis. Pentru ‘ai dintre voi mai “dragi” mie, nu… stati linistiti, nu e vorba de un faliment personal. Lucrurile merg binisor pe partea asta. Ce ma apasa astazi sunt mamele celor care au conceput SKY EUROPE. Cu ele o sa am treaba de azi pana pe 13, cand subsemnatul trebuia sa se bucure de miresme de schnitzel vienez si nu de miresme de covrigei de caine.

Dea, trebuia sa zbor azi. Pe 11 septembrie. Cruciti-va si aruncati cu apa sfintita pe monitor. Am mai zburat, chiar la HAMericani, acum 2 ani. Tot pe 11 septembrie. Si nu m-am implantat in niciun zgarie-nor. Dea. Pregatiti-va de inca o serie de reportaje melodramatice in programele de stiri, pentru toata ziua de astazi. Ziua in care toata aviatia moderna a fost terfelita de o mana de teroristi mai mult sau mai putini controlati de liderii vitctimelor lor.

Eram norocos daca astazi eram in aer… la propriu. Daca as fi gustat macar un dram din cultura lor germanica. Mi-ar fi placut sa-mi rada cineva rece in fata. Sa fie mai sec decat britanicii. Si sa se uite mai suspicios la est-europeni decat… ceilalti frati europeni.

De ce n-au dat si astia faliment pe 14 septembrie? Ca sa ma bucur si eu de avioanele lor inchiriate de prin nu-stiu-ce funduri de hangare. Si sa aterizez si eu la Bratislava si apoi sa mai fac inca 1h cu şatălu’ microbuzul pana in Viena, pana unde mi-am cumparat de fapt bilet. Si sa ma mai bucur si de hotelul ala dragut la care am facut o rezervare non-refundable!

Fierb in suc propriu. Sunt eco.